arta

Rembrandt Harmenszoon van Rijn (n. 15 iulie 1606, Leiden - d. 4 octombrie 1669, Amsterdam), pictor olandez din secolul al XVII-lea, considerat unul din cei mai mari pictori din istoria artei, celebru si pentru desenele si gravurile sale. A trait în epoca ce s-a numit vârsta de aur olandeza, timp în care cultura, stiinta, comertul si influenta politica a Olandei au atins apogeul. Rembrandt este autorul a 600 picturi, 300 gravuri si peste 2000 desene. Maestru al tehnicei de clar-obscur, Rembrandt a fost "singurul pictor care si-a putut permite sa amestece noroiul cu stralucirea ochilor, focul cu cenusa, sau sa faca culorile sa straluceasca proaspat, ca o floare, pe giulgiul mortuar roz sau bleu deschis" (Élie Faure).

Rembrandt a fost fiul morarului Harmen Gerritzoon van Rijn si al Corneliei Willemsdochter van Zuitbroeck. Dintre toti fratii sai, el este singurul care învata sa scrie si sa citeasca într-o scoala latina; în 1620 se înscrie la universitatea din Leiden, dar ramâne acolo doar câteva luni, fiindca vrea sa devina pictor. Tânarul Rembrandt îsi începe studiile de pictura în atelierul lui Jacob van Swanenburgh .Timp de trei ani învata aici tehnica picturii. Pânzele lui - uneori copii ale lucrarilor altor maestri - îi atesta deosebitul talent, ceea ce determina pe parintii sai sa-l trimita în anul 1624 la Amsterdam, unde se perfectioneaza în atelierul lui Pieterzoon Lastman, care calatorise în Italia si era influentat de Michelangelo Merisi zis Caravaggio. Desi studiaza la el numai sase luni, Rembrandt preia de la Lastman stilul narativ si modul de reprezentare a starilor sufletesti la figurile înfatisate. Însa înainte de orice, descopera tehnica clar-obscurului.

Rembrandt paraseste Amsterdamul pentru a-si deschide la Leiden un atelier propriu. I se alatura Jan Lievens, un talentat pictor, si el elev al lui Lastman. În atelierul lor comun sunt atrasi numerosi clienti, printre care si cunoscutul umanist Constantin Huygens, secretarul personal al stathouder-ului Olandei,Henric Frederic de Orania Probabil sub influenta lui Huygens, care-i recunoscuse talentul, Rembrandt se hotaraste sa se stabileasca la Amsterdam, stiind ca marele oras olandez este în masura sa ofere talentului sau conditiile de care în Leidennu ar fi putut beneficia.

Ramas vaduv, Rembrandt angajeaza o educatoare pentru fiul sau, Titus. În 1646, acesta sarcina va fi luata de Hendrickje Stoffels, care îndeplineste un rol dublu, acela de educatoare si de ibovnica. Pictorul este din nou foarte îndragostit, traiesc ca sot si sotie, dar nu se casatoresc oficial. Justitia ecleziastica îi acuza de imoralitate, citându-i în proces. Încalcând normele legale în vigoare în Olanda secolului al XVII-lea, Hendrickje mai traieste noua ani alaturi de artistul tot mai batrân si mai izolat de lume. Creditorii îl urmaresc tot mai insistent, relatiile artistului cu beneficiarii se deterioreaza si ele. În 1656 Rembrandt este ruinat. Colectia sa de arta este scoasa la licitatie si vânduta, operele îi sunt împrastiate. Cu toate acestea îsi continua munca de creatie. Din aceasta ultima perioada dateaza Sindicii postavarilor 1662, o serie de autoportrete, Logodnica evreica 1665. Hendickje moare în 1663. De acum încolo Titus se îngijeste de parintele sau, dar si el moare în 1668, cu un an înainte de sfârsitul tatalui sau.
Rembrandt se stinge din viata la 14 octombrie 1669 într-o casa mica din cartierul Rozengracht. Este înmormântat în Westerkerk, într-un mormânt nemarcat.